Monday, November 19, 2012

Muzici

Viata reala e atat de "plina" si are un ritm atat de alert incat cu greu ma pot rupe cateva zeci de minute pentru a cutreiera locurile dragi mie din spatiul virtual, cum e Blogger-ul.

Si daca tot a inceput postul Craciunului, in timpul caruia ar trebui sa ne ocupam mai mult de suflet, sa facem curatenie in interior mai ceva decat de obicei, le-am propus si eu fetelor mele sa ne facem timp pentru asta. Le-am spus (cam fara menajamente) ca toti vom trece in viata vesnica unde tot ceea ce a tinut exclusiv de trup nu va mai fi deloc, sau, mai rau, va fi pricina de osandire. In aceasta categorie am inclus de comun acord si muzica gen Kiss fm, chiar daca si-au strambat putin nasucurile cand a venit vorba de renuntari. Regimul obisnuit de muzica cuprindea doar postarile Youtube exclusiv cu versurile si doar in weekend.

Muzica e, dupa parerea mea de necunoscator, un instrument foarte puternic atunci cand vrei sa induci o anumita stare de spirit. In plus, "la pachet" cu o melodiuta care suna bine, vad ca oamenii sunt dispusi sa primeasca texte de o moralitate indoielnica si imagini dintre cele mai nefiresti. Si uite-asa ajungem sa vedem de gesturi "de import" din videoclipuri chiar si la copile mici si nevinovate.

In ceea ce ma priveste, avand in vedere convertirea mea radicala, am trecut ex abrupto din Nirvana in Simonos Petras. Dupa ce am avut copii am intrat intr-o perioada in care nu-mi mai doream sa aud nici musca, asa ca daca am ragaz niciodata nu optez pentru muzica din cauza urechilor mele si asa prea poluate sonor. :) Aceasta randuiala s-a cam stricat de cand s-au marit fetele si au inceput sa caute si ele cai verzi pe pereti

2 comments:

  1. f frumos, si eu mi-am propus la fel in post, sa vedem cat reusesc. Mi-ar placea mult sa citesc povestea "convertirii tale radicale", ce a determinat-o, reactiile celor din jur etc. Intreb asa, din perspectiva crestinului "caldicel" care inca incearca sa-L impace pe Hristos cu lumea si care nu-si asuma nimic "radical", ci prtefera sa-si traiasca credinta "in singuratate neinteleasa si pe ascuns" pt neamuri :) Despre liniste, M. Siluana zice ca nevoia de muzica rock sau psaltica tot fuga/teama de liniste se cheama si de "iadul din tine". Si eu tot de cand am avut copii am inceput sa prefeer linistea oricarei muzici. Si apropo de asta, mi-ar placea mult sa mai scrii sfaturi "tehnice" pt mame (cum reusesti sa ai si mancare, si casa luna si copii care nu se trantesc pe jos ca nu le dai atentie - cazul flacaului meu celui mare (2 ani si 10 luni). Si cand apuci sa te si rogi (altfel decat "Doamne miluieste" in timp ce faci curat sau alaptezi). Te-am innebunit deja.... Multumesc si un post cu folos!

    ReplyDelete
  2. Cred ca sfaturile tehnice din perioada de acum a vietii mele de mama nu s-ar potrivi tie, la primii doi copii. E cea mai grea perioada intr-adevar cand toti copiii sunt f mici.
    Nu e meritul meu, dar pur si simplu nu am avut copii care sa faca crize de gelozie. Au fost si ei gelosi, dar nu cine stie ce.
    Cel mai greu mi s-a parut sa fac fata solicitarilor concomitente si nevoilor diferite ale copiilor. Incercam sa lucrez pe prioritati sau sa aleg cel putin raul cel mai mic si sa-i invat pe cei mai marisori cate putin sa astepte pana le voi putea indeplini rugamintea.
    Acum e mai simplu fiindca daca sunt cu Elena la masa de exemplu are cine sa-l puna pe Grigo pe olita.
    De rugat e timp. De exemplu la rugaciunile de seara ne strangem toti, iar cei mai mici isi fac de lucru pe langa noi. Sau te mai poti ruga cand culci copii, pana adorm ei profund, in masina, pe banca din parc in timp ce-i supraveghezi jocul. Poti folosi ca moment isihast :) chiar si spalatul vaselor.
    Cand sunt disperata ma rog cu voce tare prin casa. Copiii nu se mira sa ma auda vorbind cu "prietenii mei ceresti" singurii in care am mare nadejde.
    Sotul meu isi face dimineata paraclis, catisme cu Elena in brate (care-i molfaie epitrahilul sau degusta o cruce de lemn), iar metanii cu Grigo (care se amuza teribil) in spate. Nu te mint.

    ReplyDelete