M-am intalnit la nunta lui frate-meu la biserica cu niste vechi cunostinte, care nu mai stiau nimic de mine din vremurile "bune" cand nu aveam inca 6 plozi. Vazandu-ma intr-un moment de bucurie au intrebat, mai in gluma, mai in serios:
"Ai sase copii si mai poti zambi?"
"Stii ceva, daca nu erau ei, chiar nu invatam sa zambesc."
Chiar asa, cine ma cunoaste stie ce sobra eram inainte. II era frica omului sa ma abordeze :)
Mi-au cam plans de mila si au incercat sa ma impulsioneze:
"Haide, trebuie sa dai tot ce poti! Tu erai o eleva eminenta..."
"Dau tot ce pot, dar in alt domeniu! Se vede, nu?" si le-am facut cunostinta cu oraslele mele.
"Cum poate fi o cariera grozava sa inveti pe copiii altora regula de trei simpla si o ocupatie de mica insemnatate sa-ti inveti proprii copii despre universul intreg? Cum e un domeniu vast sa fii acelasi lucru pentru toti si in acelasi timp sa te stramtoreze sa fii totul pentru copiii pe care ti i-a dat Dumnezeu?"
Mi-a placut mult acest citat, luat de aici
.
"Ai sase copii si mai poti zambi?"
"Stii ceva, daca nu erau ei, chiar nu invatam sa zambesc."
Chiar asa, cine ma cunoaste stie ce sobra eram inainte. II era frica omului sa ma abordeze :)
 |
| de acum 11 ani |
"Haide, trebuie sa dai tot ce poti! Tu erai o eleva eminenta..."
"Dau tot ce pot, dar in alt domeniu! Se vede, nu?" si le-am facut cunostinta cu oraslele mele.
"Cum poate fi o cariera grozava sa inveti pe copiii altora regula de trei simpla si o ocupatie de mica insemnatate sa-ti inveti proprii copii despre universul intreg? Cum e un domeniu vast sa fii acelasi lucru pentru toti si in acelasi timp sa te stramtoreze sa fii totul pentru copiii pe care ti i-a dat Dumnezeu?"
Mi-a placut mult acest citat, luat de aici
.
Ecaterina, spune-mi, te rog, cum te descurci cu cei 6 copii fara sa lucrezi? E suficient venitul adus de parintele in casa? Te intreb pentru ca sunt si eu mama a 5 copii (3-16 ani) si lucrez de la 8 la 15 in fiecare zi. Sufar mult pentru ca nu dau totul copiilor mei , ci cea mai mare parte din energia unei zile se duce la locul de munca si la sofat (30 km pe zi dus-intors). Fara venitul adus de mine nu ne-am descurca. Nici asa nu e boierie, dar ne mentinem pe linia de plutire. Acasa este totusi mama mea, care ne ajuta enorm cu cele ale casei. In fiecare zi imi tot planuiesc sa-mi dau demisia, insa mi-e frica sa nu gresesc.
ReplyDeleteMultumesc.
Iti urmaresc blogul in fiecare zi. Domnul sa binecuvinteze frumoasa voastra familie.
Nu cred ca am scris pe undeva ca nu lucrez :)
DeleteSunt in concediu pentru cresterea si ingrijirea copilului momentan si cred ca locul mamei e acasa. Cazurile particulare in care este necesar ca ambii parinti sa stea departe de casa majoritatea timpului nu sunt in masura sa le judec eu.
Cunosc femei care stau acasa (cu 6 copii) si se descurca, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Lumea e susu-n jos! E dureros ca si cei mai apropiati nu ne pot intelege decizia de a naste copii, de a naste toti copiii pe care ti da Dumnezeu, ca serviciul si pensia sunt puse deasupra oamenilor! Sa va intareasca Maica Domnului si sa va bucure neincetat! Corina.
ReplyDelete