(Adaptat dupa acest text )
Daca bunicile si strabunicile noastre ar vedea presiunea la care se supun singure femeile moderne ar zice ca sunt nebune.
De cand a fi o mama buna inseamna sa-ti petreci zilele facand activitati elaborate cu copiii, sa le decorezi camera ca-n reviste si sa-i imbraci doar cu ce e la moda?
Nu cred ca ne iubim copiii mai mult ca mamele noastre, ci doar ca ne simtim obligate sa o dovedim in mod ridicol, organizand petreceri sofisticate la zilele de nastere. Parintii de azi sunt inoculati cu ideea ca trebuie sa stea mereu de mana cu copilul, fata catre fata, privindu-l in ochi si intreband: "Ce-ti doresti, iubirea mea? Cum sa-ti ofer o copilarie fantastica?"
N-avem nevoie sa facem noi copilaria lor sa fie magica. Magia este intrinseca varstei fragede, chiar daca lucrurile nu merg perfect. A vedea universul cu ochii inocentei transforma totul in mod magic, nu trucurile adultilor.
Nu-mi aduc aminte sa se fi ocupat ai mei sa ma distreze. Aveau grija sa fim imbracati, hraniti si rareori stateau sa se joace cu noi. Ocazional planificau anumite activitati pentru noi, dar zi de zi era treaba noastra cum ne traim copilaria.
Cand ma gandesc la copilaria mea, cele mai frumoase amintiri sunt casa noastra, curtea, prietenii, nicidecum vizita la Disneyland (pe care nu mi-o amintesc deloc) sau excursia in care ai mei au investit o groaza de bani (si care pe mine mai mult m-a stresat).
Noi ii invatam pe copii ca fericirea e ceva care vine frumos ambalat si care tine de efortul altora pentru noi, cand ar trebui sa-i invatam ca e ceva pe care trebuie sa-l descopere singuri. Cream o generatie de oameni care nu mai sunt capabili sa vada frumosul in viata de zi cu zi...
No comments:
Post a Comment