Wednesday, July 6, 2016

Am pierdut-o...

...pe Elena ...
...in Auchan. Episodul a fost scurt, de 2-3 minute, iar sperietura a tras-o doar ea. Eu doar am auzit anuntandu-se: "Parintii fetitei Elena in varsta de 4 ani sunt rugati sa vina la biroul de informatii". Pe moment nu am realizat ca e Elenita mea. Chiar mi-am dat coate cu Iuli: "Auzi? Astia pierdura fata!" :)) Apoi m-am dezmeticit brusc si m-am dus sa o recuperez.

De atunci ma roade un gand: orice pui de mamifer isi urmeaza instinctiv mama. Ce e in neregula cu puii de om, de trebuie sa se tina mama dupa ei?


2 comments:

  1. Si noi am patit-o cu una dintre fete: voia sa vina dupa mine, eu plecasem din locul unde ne despartisem, stiind-o cu taica-su. Sotul stia ca sunt pe culoarul principal, eu n-am putut sta degeaba si m-am dus la standul de rechizite, iar ea s-a trezit intr-o mare de necunoscuti. A venit de mana cu o angajata a magazinului in cateva minute (maxim 5), ne-am speriat si noi, nu numai ea.

    ReplyDelete
  2. noi nu am pierdut copilul, dar vazuram situatii din astea... Avem acum o conventie: cine se pierde, se intoarce in ultimul loc cunoscut si unde ne-o vazut; striga, si daca nu, intreaba pe prima mama cu copil sa il ajute ( o mama va sti sa calmeze copilul si sa indrume).

    Cred ca pur si simplu puiul de om este cel mai indraznet, cel mai curios, si cel mai razbatator din regnul animal. Ca altfel era balena cea mai evoluata specie de pe planeta :)
    In rest, jungla umana ( supermarket, strazi, blocuri etc) acopera zgomotele naturii incat poate sa urle puiul de om degeaba, mama nu aude. Eu nu am mai fost de mutl timp in supermarket ( merg la piata) dar de cate ori mergeam, ieseam cu dureri de cap.

    ReplyDelete