Friday, October 13, 2017

Ce asteptari...

...am avut eu de la sotiorul meu, ca protagonista a unor scenarii de sarcini horror cu tot cortegiul de manifestari psihologice aferente dezechilibrului hidro-electrolitic si hormonal.

  • sa stea cat mai mult timp cu mine, ca sa nu ma simt parasita, ci sa vad ca imi e alaturi in ceea ce am construit impreuna
  • de vreme ce eu pot sa stau la pat cu lunile, nu mi se pare drastic ca el sa renunte la orice plecari facultative, fiindca prezenta lui langa mine efectiv ma ajuta psihologic enorm sa inteleg ca nu m-am angajat  sigura pe acest drum greu
  • sa ma ingrijeasca, sa incerce sa imi procure ceea ce pot inghiti, sa imi faca masaj, ceaiuri, comprese reci etc
  • sa se roage pentru mine cu durere, ca pentru trupul sau si sa ma inconjoare cu multa afectiune
  • sa aiba grija de ceilalti copii si sa incerce sa reduca pe cat e posibil impactul pe care suferinta mea il are asupra lor, incurajandu-i ca totul va fi bine dupa un timp
  • sa ma inlocuiasca la treburile casnice atat cat ii permite timpul liber sau sa accepte ajutor de la o persoana de incredere
  • sa ma lase sa fiu eu cea care decide cand sa reluam relatiile intime, de vreme ce eu sunt cea care trebuie sa poarte in trup aceste suferinte la limita mortii


Treaba asta cu sarcinile toxice a iesit din cutia Pandorei si ne-a lovit frontal fara de veste pe amandoi.
Sa nu ma comentati cu ce se face si ce nu, ca in perioadele acelea nu eram eu cea de toate zilele.
Faptul ca le-am prezentat aici ca asteptari sa nu va bage in ispita de a deduce daca s-a ridicat totusi la standardele mele. Suntem totusi impreuna😊 inca.

2 comments:

  1. Asta cu sarcinile toxice e o mare piatra de incercare, mai ales pentru cele ca mine, care nu au plecat la drum in casatorie intarite si decise clar ca vor sa aduca pe lume cati copii le va da Dumnezeu. Eu am avut multi ani ispita asta de a carti permanent, ca daca tot depasesc limitele pe care le aveam eu despre casatorie, macar sa pot duce sarcinile in limitele suportabilitatii fizice si psihice, fara a trebui sa rabd pana si lipsa apei. Din cate am citit, problema asta se cam mosteneste si ma doare gndul ca fetele mele, probabil vor trece prin aceleasi chinuri.
    De curand am gasit si o abordare psihologica a problemei, care spune ca in spatele raului exagerat de sarcina se afla o respingere inconstienta, ascunsa, a unei noi sarcini. M-am suspectat si de asta, din moment ce primul copil nu mi-a ridicat prbleme iesite din comun, ci raul a fost suportabil si obisnuit instalarii unei sarcini.

    ReplyDelete