Monday, October 2, 2017

Erotismul...

...este o forta extrem de puternica. Depaseste uneori intensitatea instinctului de conservare. Pentru a ilustra aceasta idee, este relevant ce se petrece in familiile cu frica de Dumnezeu: unii infrunta saracia, lipsa de spatiu sau chiar diagnostice amenintatoare de viata, dar nu au masura de a merge pe calea cea stramta a abstinentei. Pur si simplu prefera alte greutati pentru a nu se lipsi de manifestarile trupesti ale dragostei.

Sunt totusi oameni puternici. Isi duc cu smerenie crucea nasterii de prunci. Nu se poate spune nici ca si-au dorit al zecelea copil, dar il primesc din mana Domnului cu dragoste desi material venirea lui pe lume ii stramtoreaza.

 Infranarea de la relatiile conjugale nu e accesibila oricui. Toti cei care m-au abordat vreodata cu intrebari penibile despre cati copii mai am de gand sa fac au venit cu cel putin cu solutii contraceptive, ba chiar au indraznit sa aduca in discutie avortul. Nu concepea vreunul alta strategie. De aceea sfatuiesc pe toata lumea sa nu acorde nicio importanta eventualelor hartuiri pe tema asta. Vin din partea unor oameni care traiesc pe alte coordonate si care, chiar daca frecventeaza biserica, habar nu au cu ce se mananca viata crestineasca. Nu permiteti nimanui sa va judece din exterior chestiuni atat de intime.

9 comments:

  1. Nu pot sa inteleg,chiar nu pot,oamenii(crestini sau nu) care sint interesati de citi copii (sau nu) fac un cuplu.Este intr-adevar un lucru foarte intim si este de bun-simmt sa nu se comenteze pe acest subiect.Iar daca oameni care vin la biserica si se cred crestini pot sa se comporte atit de urit si sa nu respecte reguli simple de politete, as zice,cum pot atunci sa respecte legile adinci si frumoase,pline de daruire,respect si discretie ale ortodoxismului!
    Mentionez ca am trei copii, si o cunostinta m-a intrebat daca i-am facut ca sa obtin o alocatie mai mare(in Canada) cu scopul de a nu munci. Vulgaritatea opiniei
    d-lui m-a lasat perplexa, indurerata si umilita. Aveti dreptate, nu trebuie sa ne lasam hartuiti pe acest subiect intim.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu m-am calit in ceea ce priveste hartuirea asta. Mai nou oamenii ii abordeaza pe copii.De curand a abordat-o cineva pe Maria cu textul:
      "Ai, ma, ar cam trebui si maica-ta sa se lase de sportul asta..." Femeie in varsta, sa spui asa ceva unei copile... Nu am putut sa imi cred urechilor

      Delete
    2. Hartuirea asta imbraca multe forme. Cu vreo cativa ani in urma, un preot de la tara mi-a spus, in gura mare la un hram, ca e bun de prasila parintele meu.

      Delete
    3. Pe mine m-au luat si batranele din parohie la intrebari:"Ia spune, maica, chiar asa e de iubaret parintele asta?" Altele, cand au aflat cati copii avem au zis ca nici nu mai calca pe la biserica, cu asa un parinte "pacatos". Oamenii sunt ciudati tare

      Delete
    4. "vai vouă când toți oamenii va vor vorbi de bine"...

      Delete
  2. Cand am fost vazuta de catre o astfel de femeie in varsta ca pregatesc o plasa cu hainute ramase mici de Ana spre a le da cuiva, m-a intrebat foarte acid: ” Gata, ai decis si tu sa urci armele in pod?”

    ReplyDelete
  3. Am citit comentariile ... nu pot sa inteleg de ce oamenii simt nevoia sa intervina brutal in chestiuni atat de intime ... Macar regulile de politete ar trebui sa-i opreasca sa se exprime, chiar daca gandesc in acest mod.
    Replicile pe care le-am auzit eu de-a lungul timpului au fost la polul opus (pentru ca nu am copii), dar de la o vreme m-am calit. Explicatii oricum n-am dat niciodata, dar cu ani in urma intrebarile ma faceau sa plang si ma atingeau drept in inima. Odata a fost o situatie tragi-comica, eram la o nunta si o persoana m-a intrebat cand o sa am copii, am spus un "nu stiu" zambind politicos, apoi am plecat mergand destul de repede catre sotul meu care iesise afara la aer. Iar persoana fugea dupa mine, strigand "dar de ce nu ai copii?" :)) (am marit pasul si nu i-am mai raspuns nimic)
    Cu prea multi copii nu-i bun, fara copii iarasi nu ... Probabil doar "standardele" societatii (1, maxim 2 copii) sunt acceptate, restul care nu se incadreaza sunt ... niste ciudatei si trebuie sa fie luati la intrebari si "educati". :)

    ReplyDelete
  4. Noua ne-a dat Dumnezeu un copil.Unii ne suspecteaza de avorturi, altii ne cred cam pacatosi pt a fi binecuvantati cu mai multi.Mai demult ma durea sufletul.Acum, mai putin.

    ReplyDelete
  5. Și noi avem tot unul și încă mă doare și mai sper sa mai putem avea macar unul. Eu am fost admonestată că m-am lăudat după nunta că nasc multi copii dacă îmi dă Domnul și uite că nu am fost in stare sa am nici macar doi, ca tot omul. :)) Am primit și aluzii jenante pe care nu doresc sa le reproduc. Asta în timp ce majoritatea consideră că noi am decis sa avem doar un copil, lucru total neadevărat. Lumea nu-și vede de ale sale nicicum. Nici cu unul nu e bine, nici cu mai mulți. Așa că...nu-mi bat capul cu lumea!

    ReplyDelete